şi vorba se sleia pe buze

o să mori. mi-a zis rânjind

ştiu. nu-i o noutate. toată lumea moare.

o să mori, căci am văzut moartea scuipandu-ţi în gură

am înghiţit în sec, oare chiar mă scuipase?

mi-a citit gândurile cred, că a spus

da măi, a trecut pe lângă tine şi a scuipat

omul nu vede şi nu simte

dar încet-încet îi pier cuvintele

gustul I se duce pe apa sâmbetei

răsuflarea i se schimbă

şi omul doarme mai mult şi mai adânc

ca atunci când trece vadul

abia când începe să se răcească bagă de seamă

că nu-i mai pasă de cei din jur

şi nici de el

da o să vezi tu…

acelaşi aer, aceeaşi lumină doar că…

tăcerea, tăcerea parcă e alta

şi cuvintele

mai puţine… mai seci

mai grele

ca o coajă de herpes

pe care nu te înduri să o smulgi