ieşirea pe la Sărindar

primăverile seamănă între ele?

nu mai ştiu...

sau poate că toamnele îmi fac programul

şi cerul umblă cu nasul înfundat şi strănută mereu

cert e că şi cuvintele, stinghere,

îşi trag obloanele, albindu-se

şi abandonandu-si foile

la început nu realizezi, dar cu timpul

cand se strâng rolă după rolă

îţi dai seama ca viaţa este un film (inutil?)

de cele mai multe ori nepremiat

iar la final vezi că eşti singur

şi plasatoarea îţi şopteşte...

poftiţi vă rog

„Dragi colegi iubiţii mei confraţi, în România ţara noastră a tuturor, suntem călcaţi în picioare!”

Şi culmea e că picioarele mai şi put