aria
iubirii începe cu notele firave ale sărutului
dar
nu toate sunetele sunt sortite viețuirii
sunt
sunete ce mor încă din fașă
la
început, sărutul pipăie aerul
și
moare fulgerat
apoi
vin recitativele
când
noaptea se umple de simfonia trăirii
și
cerul arde, carnea arde, plămânii ard
iar
dincolo de dorință, spațiul se golește făcând loc ariei
în
care sărutul se împlinește pe sine însuși
trupul vibrează, suflarea rezonează
și
aerul își potolește strigătul
fulgerat
de moarte
aerul pipăie stânca răbdării
sunetele prind iar viață, mai întâi un susur
apoi
mare dezlănțuită, furtună despicând tornade
și
când ultima răsuflare cade cortină, trupul se regăsește, mustind
săruta-mă, săruta-mi trupul și aria uitării mă
va legăna în moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu