nu voi şti niciodată...

unde se termină un vis şi unde începe o realitate

pentru că mersul pe sârmă cere multe ore de practică

şi avânt.

pentru mine, zborul a murit săgetat de Eros

era la început când de-abia îşi luase carnet de arcaş

şi-şi exersa neliniştile

neputând zbura, am încercat păstoritul

dar transhumanţa cuvintelor implica pierderi imense

şi nimeni nu voia să rişte o cădere sau decădere din drepturi

asemeni lui Abel, am înfipt fierul în carne

şi ofrandele se ridicau rânduri, rânduri, stârnind nelinişte

până când toate cuvintele m-au trădat, lăsându-mi mâinile jertfă

dar chiar dacă nu voi şti niciodată

asta nu înseamnă că nu am încercat puterea ecoului

zbătându-se între cele două ziduri de apă

cine a trecut cu bine puntea suspinelor...