ca un câmp de luptă, viaţa

cuvintele aruncate-n tainiţa nopţii

freamătă asemeni plopilor tremurători

la trecerea răsuflărilor

jos în poarta dorului

şade Maica Domnului

şi împarte colacei

pentru cei mai mititei

din umbra tainicelor jocuri

străfulgeră albite mâini

ce impletesc tăcute funii

în jurul micilor păpuşi

păpuşilor ce nu respectă jocul

o lamă le termină jocul spelb

ca frânte aripi braţele se lasă

şi răsuflarea ultimă se pierde în oftat

marionetele şi păpuşarii

crescute-n simbioză-otrăvitoare

o viaţă oglindeşte-n glastra spartă

şi cerul se-ofileşte cu stimatul soare

nu s-a născut încă acela

care o să mă audă văicărindu-mă

a neputinţă şi-a uitare