unei zile oarecare

eşti dimineaţa cu voaluri de ploaie

cântându-mi suspinat la marginea patului

acolo unde valurile îşi leapădă perlele

aşteptărilor

depărtările strâng în braţe toate visele

spălate de rugul nopţilor leneşe

dinspre crestele valurilor

tu, idee de spumă presărată în plete

trei nopţi la rând vei veni  pentru a rupe vraja

dar vei afla că nu lanţurile mă ţin aici

departe de toate răsuflările

ci numai dorinţa nebunească de linişte

undeva în adâncul sufletului

tu ai murit în braţele eternului ieri

şi până când te voi regăsi înveşmântată-n mâine

mă voi strădui să trăiesc doar azi

din departele cerului o şoaptă: vorbeşte-mi de dragoste