la beauté du diable

zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie

bucură-te căci clipa nu-i aidoma orei şi ora asemeni zilei

dimineaţa trage de tine şi te dă jos din pat

cafeaua îţi bagă degetele în nas amuzându-se

şi când să-ţi arunci ochii pe ziare

descoperi că-ai murit

oare are cine să dea telefon la salvare?

şi oare moartea umblă şi ea pe tocuri cui

scrijelind asfaltul zilelor

tăinuite-ntr-o ultimă răsuflare?

În ultima clipă, toată viaţa ţi se derulează

ca un film mut în alb şi negru

şi cu precizie matematică

ţi se indică momentul în care ai semnat pactul

sângele tău îşi varsă glicemia

în josul paginii

în dreptul banilor pe care i-ai primit

în schimbul laşităţii fardate

regretele nu ţin loc nici mâncare şi nici de băutură

iar cavernele sufleteşti surpă temelia oricărei iertări