vineri, 4 septembrie 2015

acolo sus cineva mă iubeşte


altfel cum poţi să-ţi explici marea de linişte din jur
care-mi şterge urmele ferindu-mă de răstignirea cumpenelor
şi de veninul cuvintelor tăcerii

cu palme goale îndepărtează spinii şi colţii pietrelor
netezind drumul somnambul
ce trece pe roşu toate arterele şi venele

palmele lui modelează sunetele
ştergându-le cearcănele disonante
şi pline de litere muribunde

poate că viaţa mea s-ar fi petrecut altfel
un déjà vu vijelios dar sub aripa lui mă bucur de stabilitate
morenă prinsă-n carnea grea de gheaţă

cerurile se deschid, gură de pod fără scară
tainele prinse în pânze de paianjeni

ţin socoteala anilor pe degete

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu