marți, 22 septembrie 2015

datura

trompetele îngerilor vestesc căderea întunericului

şi-acesta cade, fulg după fulg, bulgăre după bulgăre, troian după troian
acolo sus toată lumea profită de fuga soarelui răsare spre soare apune, e un dat
dar asta nu înseamna că moartea poate să calce în străchini
când vrea ea

poate că mintea mea nu a urcat prea sus pe scara evoluţiei
din lipsă de timp sau din lipsă de trepte
cumva mă bucur că a rămas
împărtăşim împreună

cerul dă vina pe pământ şi pământul înfierează cerul blestemat
dar indiferent cine răspunde, ceaţa cuprinde totul
topind verdele copacilor într-o masă amorfă
mâzgă cu iz de rigor mortis


tablou cu un mâine static: moarte zăcând prin rigole

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu