ziua în care

numele Domnului nu a mai fost rostit nicăieri în lume

iar zgomotele se sufocau trăgând cu durere tăcerile în piept

cum altfel aş putea să povestesc toată moartea

decât călcând în picioare uitarea?

ziua în care nimeni nu s-a mai dus la muncă

a înseamnat o mare zădărnicie a porţilor care nu-şi mai găseau locul

şi la fabrica de îngheţată depozitele erau înţesate cu pachete

ce păstrau temperatura optimă supravieţuirii produsului

stau şi mă întreb ce se va alege de tonele de îngheţata

pe care nu le va mai mânca nimeni

şi când temperatura din depozite

se va târâ cu greu până afară

şi am călcat în picioarele degetele care tastează aceste rânduri

fără a mă lua la întrecere cu moartea pe care nu ştiam cum să o povestesc

încercând să trezesc la viaţă zgomotele căzute fără suflare

şi rostirea ce nu poate exista fără suflare

nicicând