vineri, 18 septembrie 2015

anotimpul plângerii


e greu să-ţi laşi amintirile să moară
duse de vânturi reci, senine
prin rigole străine
dar timpul nu se măsoară pe sine
pentru că nu-l interesează
coaja te strânge până la sufocare
alungând sevele din viaţă
pentru ca gerurile
să nu le sfărme-între dinţi
lasă plânsul să te cureţe de toate
lasă anotimpul liniştii să te acopere
ca o ploaie plină de igrasie
căci va veni şi vremea când vei înflori
printre amintirile celorlalţi
aşteaptă ploaia să-ţi spele lacrimile
descheie-te la gât şi lasă viaţa să plece puţin
în anotimpul ăsta toate păsările călătoare îşi văd de drum
ca să poată face un cuib, o viaţă şi o moarte
sper totuşi să nu-ţi laşi stăvilarele
puţin teatru te rog...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu