cum am patruns prin efractie

sau despre calea imaginara a deslusirilor

sunt lucruri pe care le inveti, sunt lucruri pe care le gandesti le simti si sunt lucruri pe care le traiesti, fiecare cu povestea sa ametitoate sau amagitoare

scoala a lasat urme adanci pentru ca nu se poate cunoastere fara initiere si invatare fara repetitie, dar tot odata invatarea ridica piedici si bariere curiozitatii

daca scoala a fost ca araturile de toamna munca s-a arata a fi o avalansa de trairi, sufocari, zdrobiri si uimiri continuii pentru ca numai sclavia muncii da deprindere si rabdare

munca neintrerupta ucide, lipsa muncii imbolnaveste, bucura-te cand poti munci dupa pofta si limitele tale si nu te lasa subjugat de stralucirea ei

bucuria trairii inseamna cunoastere iar cartea nu face alteceva decat sa iti desluseasca ceea ce altul a vazut inaintea ta impartasindu-se celor din jur

daca lectura este o sarbatoare a cugetului, intelegerea ce vine din cunoastere depaseste toate framantarile si spaimele aducatoare de nori

fericit cel ce crede fara sa vada dar si mai mare fericire e a celui ce poate intelege mersul lucrurilor fara a le da nici macar nume, pornire launtrica, beatitudine binevenita

celui ce vede fara a deschide ochi, celui ce a aude fara a capta sunetele, celui ce stie fara a pipai, a gusta si a mirosi lui si doar lui I se pot releva mistere de necrezut

au fost si sunt momente in care vorbele se lipesc de mine, simplu, copilaresc de pur si incredibil de fierbinte facandu-ma portstindardul lor

vorbele nu sunt intotdeauna ale mele, eu sunt doar receptacolul si transmitatorul lor asa cum galena nu face altceva decat sa capteze din eter unde deslusindu-le

fericirea intelegerii vine firesc val dupa val sarutand nisipul fierbinte al inocentei dornice de cunoastere si astfel rostirea pune in evidenta cuvintele

linistea reprezinta ultima treapta a intelegerii ea aduce impacarea cu sine si cu cei din jur si mai ales transfigureaza miezul cuvintelor

oricare cuvant poarta-n carnea sa informatie si orice informatie poarta o farama de energie deci toata rostirea nu-I altceva decat o mare de energie

iar linistea nu-I altceva decat marginea desertului in care toata energia, toata rostirea se afunda cautand pacea si racoarea adastarii in necuprins

daca as spune ca lumea asta este o mare de energie cautand sa se ascunda in adancul unui desert al pacii cui i-ar fi de folos?