la inceput a fost
cuvantul si cuvantul era de la Dumnezeu
pentru ca El
m-a-nvesmantat in cuvant incuviintandu-ma
si cuvantul ma
purta lasandu-se purtat de asemeni
fara patima, fara
repros, fara bucurie si fara-ntristare
cerurile se
desfaceau la guler
pamantul isi
lepada straiele
lasandu-se
cotropit de apele de-nceput
caci numai din
unire se poate naste neatul
niciodata zborul nu a crestat trairea in
varful aripii
asa cum nici
cerurile nu s-au curbat implinind lumina
niciodata
plutirea nu a reusit sa se-mplineasca-n cuvant
ramanandu-si siesi stapana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu