miniaturi

învaţă-mă ce-i îndoiala şi te voi învăţa arta uitării

purificaţi şi făr’ de teamă să desluşim rostul plecării

eu mă voi îndoi mereu de-am făcut bine

tu vei uita tot ceea ce m-ai învăţat

captivi într-un aici şi-acum

deplângem soarta celor ce n-au apucat să vină

iar celor ce-au trecut cândva pe drum

le ştergem urma fără nici o vină

prin porţi de început şi de sfârşit

ne trecem îndoiala şi uitarea

un ţipăt spart născând şoapte în noapte