Postări
ne imbracam
zilele una dupa alta
fara a privi ce
mai avem prin garderobe
coboram in strada, dam piept cu realitatea
tarand dupa noi
cusca convenientelor
plina de cuvinte
moarte
fiecare este
posesorul
unei masinarii
numita limbaj
din care izvorasc
dorintele si gandurile
la inceput,
fiecare isi primeste ratia de taceri
sa-I ajunga de drum
iar la sfarsit sa poatasopti
mi le-am tacut pe toate
am fost botezat in cuvant
si cuvantul m-a
zidit in credinta lui
lepadandu-si aura
de mister dincolo de sine
m-am oprit din drum si-am privit in urma
si am vazut cum
timpul e turnat in vesnicie
si vesnicia umple
cupa lui acum
la fel cum
ceru-si ninge
tacerea-n fulgii de scrum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu