ambiguitate

cărţile zăceau aruncate peste potul anemic

fumul se adunase deasupra să nu piardă nici un cadru

şi ceasurile îşi ticăiau în surdină trecerile succesive

prin faţa minutelor violate de atâta tăcere

ca să nu spuneţi că v-am golit şi că vă las seci vă propun un pariu

nu iau nici un ban de aici

plecăm toţi odată

şi vedem care moare primul, apoi al doilea şi la final al treilea

iar ultimul care rămâne ia tot

în felul acesta mai animăm puţin atmosfera

şi măcar nu poate spune nimeni că nu şi-a forţat norocul

şi ca să nu fie nici o îndoială

încuiem uşa şi punem cheia la poştă într-un plic

pe numele domnului X cu adresa asta

aşa că nu contează numele câştigătorului

regula numărul unu: nimeni nu are voie să încerce să omoare pe altul

indiferent cât şi cum ne vom pândi

pentru că atunci când poştaşul va aduce plicul

numai unul va fi în stare să îl ridice

marş funebru este cortina ce peste povestea noastră

iar Chopin ascultă imperturbabil bătăile poştaşului în uşa grea

surprinsă şi ea de uşurinţa cu care broasca cedează

descoperind umbrele ţigărilor scrumite

de multe ori, când câştigi ieşi în pierdere

şopteşte poştaşul adunând potul