singuratatea nu există

sunt doar zile şi nopţi fără căpăstru ce nu mai pot fi strunite

sunt momente în care departele pare aproape

dar e totuşi departe

şi nimicul pare cel mai impozant lucru

când luna rămâne agăţată-n colţul ferestrei

e semn că poţi să numeri norii

ca să afli puterea furtunilor

ce-ţi macină liniştea

dar cel mai bine e să-şi deschizi uşa sufletului

să-l scoţi pe cerdac la aer

şi cu ultima suflare

să-i strigi Domnului să coboare la o vorbă

poate doar aşa,

să realizezi că singurătatea nu-i decât o scorneala

cu care oamenii răi caută să te amăgească şi să îţi schimbe drumul

sperând că nu vei mai ajunge la întâlnire