premoniţii, semne, auguri

în vârful degetelor tale strălucea ambiţia

şi era atâta linişte în jur

că auzeai lumina pulsând

ca o inimă ostenită

să nu-ţi faci griji, aşa-mi spuneai

şi geijile se strângeau în coconul nepăsării

lăsându-mă pustiit

şi pierdut pe vecie

***

nu am ştiut să mulţumesc

dar Dumnezeu citea în cartea sufletului

şi vedea că potopul

nu a luat sfârşit

***

la marginea zilei, o bancă

sub care orele se pitesc, mâţe sătule

şi acum torc liniştea

din caierul uitării

***

Visarea poate un înger sau un demon

Ce se-nveşmântă-n roi de fluturi

Sau văl de neguri îi ascunde chipul

***

sărutul rece-al nopţii

prin adumbrite văi

adună-n perle roua

uitatelor visări

***

fă-ţi treaba mi-ai spus

şi-am aruncat năvodul plin de speranţă

acolo unde apele dormeau

departe de tumultul lumii

cuvintele trag greu

zbătându-se-n strânsoarea mea

să-şi dobândească libertatea

patină de argint şi stea