maidanul sufletului, ploaia lacrimilor, rugă
elemente necesare încolţirii şi înmuguririi celei mai
stranii
o iubire nefirească căci firescul nu se încape-ntr-o poveste
mi-e sufletul înţelenit de uitare şi neputinţă
aşteptările mele urcă scara lui Iacob
ca o buruiană alungată din grădina Raiului
când Domnul a trimis îngerii în pustie
urechile mele dormeau somnul împietririi
iar sufletul meu uscat se fărâma
gânguritul, plânsul, ţipătul
armele cu care îngerii au alungat uscaciunea
şi mi-au plouat binecuvântările
cu o iertare, cu o pace
şi o iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu