un ultim gând

e atât de multă linişte în jur

că nu te mai aud când îmi vorbeşti

şi din cuvinte zid de apărare

tăcerilor înfăptuieşti

am strecurat cenuşa amintirilor

prin urzeala lacrimilor

şi-am obţinut aurul alchimiştilor

un cuvânt rupe lumea în două

despărţind apele ce îţi arată calea

rupă-se prapurii templului eu

şi în întreg să se-mpletească altarul

auzisem despre ea ca despre cel mai mare devorator

dar nu bănuiam de fapt ce-nseamnă liniştea

până când nu m-am afundat în apele ei