şi au intrat Doamne cu bocancii plini de noroi
strivindu-mi sufletul şi degetele
fără să ţină cont
că-n seara asta Moşul se uită la uşă
ca să-şi lase darurile
cine-i plin de necurăţenie
să-şi ascundă sufletul şi privirea
ca să nu pângărească zborul îngerilor
şi sămânţa zăpezilor ce stau să vină
viforând deşertăciunile
carnea putrezeşte pe oase
oasele se desprind din zidirea sufletului
ducând cu ele necuprinsul lacrimilor
ninge-mă Doamne cu uitare
ca să pot încolţi odată cu soarele
dar până atunci... să mă ştergi de pe listă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu