Postări
timpul din noi nu mai avea răbdare,
şi ne scotea c-o moarte la apel,
ni-s visele ca vâscul prins în gene
şi-s lacrimile prin noroi mărgăritare.
ne camuflăm, invizibili,
pentru ca viaţa să nu ne mai găsească.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu