Discutând despre iubire

Cât de mult îţi iubeşti casa?
Ea e locul unde îmi adăpostesc visele
Când cresc prea mult şi nu mai au loc
În sufletul obosit şi secătuit.

Cât de mult îţi iubeşti curtea?
E locul copilăriei mele şi a viitorului
E umbra caiselor furate cu-n sărut
Şi locul unde-mi ascund singurătatea.

Cât de mult îţi iubeşti strada?
Ea e oaza mea de identitate,
Mă regăsesc în pietrele de caldarâm
Şi-n umbra copacilor trişti şi singuri.

Cât de mult îţi iubeşti oraşul?
Oraşul? Dar nu-l iubesc.
În el sunt mic, insignifiant, vremelnic
El nu-mi aparţine aşa cum eu îi aparţin
El se întinde, cotropindu-mi identitatea
Copilaria şi visele. Poate c-ar trebui să-l urăsc
Dar nu, îl ignor şi mă fac că nu îl văd.
Iar oamenii din jur, concetăţenii mei
Feţe, destine, obiceiuri, porniri
Sunt doar multă mizerie şi tristeţe.