Ghiveciul cu muşcate ofilite

Surpată între bretelele rochiei
Îşi cădea tăcerea pe masă.
Aşteptând.
Nu mă lua în seamă,
N-am vrut
Dar era la-ndemână
Şi mă dureau ochii de la lumină.
Cât ai plâns?
Cât un scâncet de copil
Pe care n-am ştiut să ţi-l cer.
Doare?
Clepsidra nu se-ntoarce singură.
Mai are nevoie de cineva
Să-i cearna iubirea.

La fereastră,
Frunzele mestecau clorofilă
Scuipând ghemotoace