pe vremea când nopţile înfloreau în salcâmi

m-am trezit în urlete
jur-împrejur, răutatea, îmbâcseala, mârlănia
mitocănia, sufiecienţa şi multe alte feţe roase de sărăcie
se-mbrânceau şi ţipau care mai de care.
mai tare. dacă tot doare.
da ce-ai măi de-mpingi?
ce? ţi-e frică că nu ajungi?
s-ajung unde?
unde să mai ajung?
pentru că mai jos de atât nu se poate.
ba se poate susurau
toate lacrimile înflorite
rădăcini dendriforme
căutând miezul
durerii