Visul de a sculpta în mintea umană

Ce altceva a fost toată viaţa asta decât căutare?
Iubirea e-o simplă floare ivită-n cărare?
E truda pedeapsa de-a încerca,
Să afli mai mult decât şti ori poţi măsura?
Penelul, vopseaua, risipă-i în zori
Când soarele-mbracă totu-n culori?
E oare cuvântul doar un sunet mort?
Asemeni sufletului ce mi-l port?
Îndrăzniţi! Eu am cucerit lumea.
Şi eu aş fi gândit la fel,
Dacă-aş fi fost măcar cât o fărâmă din ce a fost EL.
Tot ce-am dorit o viaţă întreagă a fost,
Să dau trăirilor un rost.
Să pot sculpta în lutul trupului lăcaş
Şi-opaiţului Tău să îi găsesc sălaş
Căldura şi lumina să reverse
Asemeni val pe val din val, din creste.

M-ai învăţat că a alege nu e complicat
De parcă mintea-n carnea-mi dură-ar fi sculptat.