Inutilă

Cântecul s-a sfârşit,
Dar acordurile mai vibrează
La căpătâiul unei generaţii.
Atmosfera melancolică
Şi lipsită de vlagă
Lesină.

Ca să simt viaţa
Respirând după reguli noi
M-am afundat în mare
Dincolo de-ndoială.
M-am întins dig
Şi-am privit cerul plângând.

Tolănit pe fundul mării
Număram umbrele peştilor de deasupra
Ce-nghiţeau cornul lunii.
M-am ridicat, sprijinindu-mă,
Şi-am scuipat spumă
Pe creasta valurilor.

Atâta timp cât îmi las urechea
Pe o linie de tren
Sunt un bun indian.
Dar oare, poţi distinge
Nuanţele şi modulaţia vocii
La o linie telefonica saturata de convorbiri?