sâmbătă, 20 februarie 2010

Testament - moştenire

Mă-ntreb ce mai rămâne
Atunci când voi pleca
Noianul de castelele
Surpat e-n urma mea.
Un val, o nouă viaţă
Adoarme pe nisip
Povestile-n uitare
Vâslesc, stol rătăcit.
Între polul iubirii
Şi cel al datoriei
Rămân doar
Ţipetele.
Versuri rănite.
Iubirile nopţilor noastre,
Revărsau darul
Limitelor
Împinse către absolut
Iubirii i-am dat formă, conţinut.

Frumoasa Doamnă, în egoismul ei
M-a luat departe, limpezind lumea
De temerile mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu