antipovestea de duminică

astăzi după o adevărată noapte cu lună albastră
ce înflorise ca o tipsie la mine-n fereastră
cred că nu am a vă spune nimic
deci povestea se încheie înainte de vreme şi fătă tipic

astăzi toată ziua am să mă răscolesc
şi despre toate semnele am să tac sau poate c-am să vorbesc
dumineca am lăsat-o la urmă că nu prea are poveste
şi nici nu ştiu dacă printre zile mai este

limba clopotului atârnă vlăguită de sete
nu i-ar ajunge toate duminicile ca să se-mbete
mâine va fi cred cea mai tristă zi
o luni ce se pierde prin frunzele veştede, după cum bine şti.