suferinţelor...

ma priveai si-mi spuneai ca-s mai rece decat oglinda
vorbele mele alunecau golite pe cerul gurii
si de cele mai multe ori plouam

imi umplusem buzunarele cu nisip si cenusa
si poteca se largea desert in urma
sufocand orice incercare

aerul incerca sa ma respire
si-l vedeam cum se chirceste livid
strangandu-se pana la stadiul embrionar si-si da sufletul

ma impleteam cu propria umbra
coarda sugrumand orizontul asteptarilor
intr-o continua nemiscare

luam pumni de cuvinte
si-ncercam sa ma spal de taceri
dar scrumul se prefira printre degetele coxate

visele mele, zmeie zbarnaitoare
isi strang trena la piept
si trec dincolo de albastru

cine va-ncerca sa ma descifreze
se va-mpotmoli in colbul sterpelor si nerostitelor
cautand cu spaima capatul ragasirii din coltul ochilor