povestea ochelarilor de cal

pe vremuri de demult
atunci când caii liberi alergau nestingheriţi de hamuri
şi neîngrădiţi de asfaltul lacom
noi, ochelarii nu aveam nici un rost
nici măcar nu fusesem inventaţi
pentru că nu trebuia să oprim cugetul
să-şi rumege liniştit impresiile

omul a trecut din greşeală în greşeală
până când a văzut că imensitatea îl sperie
deschizând apetit pentru agorafobie
cine putea rezolva această problemă fără dificultăţi?
noi, ochelarii de cal
noi limităm orizontul alungând necunoscutul
noi punem frână imaginaţiei
noi închidem oamenii
pe făgaşul dorit
noi, ochelarii de cal
heliomate frustări dau formă şi culoare
frâului şi zăbalei
fără noi,
oamenii s-ar fi bucurat de prea mult...