Postări
impartim acelasi pat ca generalii campul de lupta
dar nu in orice ranita creste un baston de maresal
care sa traseze directia razvratirii carnii
impotriva masinii de tocat vise
intamplator sau nu, umbra mea se adanceste-n asternut
si face ingeri cu mainile prefirand cuvintele
tot mai reci, tot mai albe
trupul ingropat de regrete
se zbate pe marginea patului
despicand nisipuri miscatoare
ce ma sorb cu o ultima rasuflare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu