voaluri...de-ntuneric

uneori, când noaptea mă caută,
mă ascund printre visele rătăcite în spatele pleoapelor
şi întunericul mă învăluie protector
ascunzându-mă de frigul ce-o-nsoţeşte

taci!
şoaptele se răsfiră pe umeri de stele
cuprinzându-i toată liniştea
şi nemişcarea
ţintuită

săgeţile străpung învelişul
ochiul rănit suspină ultima lacrimă
iar lumina îmbracă pupila ce se contractă
punctiform

urmele nu mai au miros
trecerea a dat în pârg răsucindu-se a uitare
cerurile urcă şi coboară funii de ploaie
legănând întunericul somnoros

„nani, nani...dormi uşor
cu stele ţintate-n pleoape
să ne poarte
pe cărarea ielelor...”