starea de plutire

emoţiile mă aduc în stadiu de balon stratosferic
plin până la saturaţie de tăceri
zbătându-se
alături, zace inutilă
nacela uitatelor trări

zborul, despărţirea, ruperea de carne
incendiază preaplinul

lava, ardere şi frământare
îşi caută drumul
spre lumină
chiar dacă nu ştie ce-nseamnă libertatea nemişcării
mă strecor pe o falie inversă
curgând către suflet
şi apropierea luminii mă face să gâfâi
cu o ultimă sforţare izbucnesc
sfărâmându-mă-n jerbe
în aerul rece
apa mă spală trăgând tot fiorul
şi clocotul ce m-a împins către mine însumi
undeva, purtând toate ridurile curgerii
trec timpul prin ochiul închis
şi uscat al zilelor

şi-am fost ardere
pârjolind totul în cale
până când am realizat că indiferenţa
crează crusta ideală
sub care doarme somn greu
Pompeiul tuturor aşteptărilor