povestea de vineri

astăzi nu cred că voi scrie o poveste
am răsturnat călimara lăsând ziua să se verse
toate orele pline de soare s-au dus
şi ce a rămas nu-i de ajuns

astăzi am decis să trăiesc fără perfuzie
mi le-am smuls ca să creez confuzie
voi sta aninat de-o vagă secundă
răscolindu-mi degetele prin unda prelungă

mă-mbrac în minciună, te-mbrac în lumină
dau lumii de ştire, că n-ai nici o vină
mă-mbrac în tăcere şi-n pleoape mă strâng
copil fără jocuri, matur fără viaţă, bătrân. şi nătâng

chem trenul să vină pe linia mea
cu şuieru-i rece tăcerea mi-o ia
vagon fără geam cu uşi îngheţate
în cerc de mistere pierd uşa din spate