când aripile nu te mai ajută

visele ca si speranţa mor ultimele

numai că spre sfârşit ajung să se târâie prin colb

trasând frontiera însângerată

a ispirilor sălbatice

aş fi putut

dar...

aripile mai bat odată aerul

cerul sfâşiat de durere

priveşte căderea

moartea

reverberează

trădând locul gol