triptic - bătrâneţe

final

azi mă doare un cuvânt

mâine o să mă doară o frază

poimâine o să mă doară toată rostirea

şi uite aşa vine bătrâneţea

ca o epopee ori saga

în care zilele se întrec

să se facă noapte

sau moarte

necunoscut

un cuvânt al nimănui

venind de cine ştie unde

s-a oprit în faţa mea

şi mi-a surâs

noaptea e lungă

luna ne-aşterne

şi între noi

se naşte o poveste

poate aşa e datul

omul şi cuvântul

fără vorbe

viaţa, un caiet deschis

cu file albe

pline de cuvinte albe

şi tăceri la fel de albe

presărate ca puncte, puncte

la un moment dat

coperţile se rup

şi întunericul se prăvăleşte

acoperind totul

cu liniştea lui