„gol am ieşit din pântecele mamei mele...”

şi vom muri dar cine ne va mai elibera?

noaptea cea mai lungă începe cu o explozie de bucurie

vom putea dormi mai mult - e visul celui care a dormit o viaţă

tăvălit prin geruri, arşiţă, noroaie şi batjocuri

şi mai ales, îndemnat la nefiinţă

şi la aşteptare

celui ce îi intră aşteptarea în sânge

ori de câte ori va adulmeca vânt de libertate

va avea o cădere de tensiune

sau de calciu

dar până la urmă

tot cădere se cheamă că este

cu sau fără lăsare de sânge

biciul se-ncolăceşte în jurul visului

creând spirala adn-ului

ce s-ar face omul fără coşmarul cel de toate zilele

şi fără zoaiele turnate-n cap

pe post de gândire

gata mestecată?

"... şi gol mă voi întoarce în pământ!”