cu noaptea pre noapte călcând

mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de aur

şi-am plecat călcând colbul zilei

cu cât urcam suliţele cerului

soarele se strângea

subţiindu-se

până mi-a-ncăput în palmă

şi l-am ascuns în sân

mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de-argint

şi noaptea se strângea sub mine

adunându-şi stelele

şi sânul ei era o mare de lapte

dulce ca-nceputul

iar luna se topea de fericire

strecurându-mi-se ban de-argint în san

apoi mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de aramă

dar ziua nu mai avea soare şi umbla de bezmetică

nopţii îi secase izvorul laptelui

şi nici eu nu mai ştiam pe cine să caut

bocancii mei străbăteau lumile

de la un capăt la altul

fără să se uite

pe unde mai calcă