o călătorie de o mie de eternităţi începe cu o banală moarte

moartea cu nenumăratele-i veşminte şi înfăţişări

este declarată cea mai mare seducătoare a tuturor timpurilor

căreia nu-i scapă nimeni şi nimic

o vezi cum se strecoară-n pat lângă tine

sorbindu-ţi lumina din ochi

şi ultima răsuflare într-un lung sărut

se-aşează tăcută la masă cu tine

împărţind pâinea şi vinul

până la ultimul dumicat de aer

îşi pune centura, închide ochii

bagă cheia-n contact şi-apasă pe acceleraţie

lăsându-ţi o ultimă secvenţă în derulare

şi mai e moartea frumoasă

de care te rogi, dar care trufaşă pleacă cu altul

pentru că tu nu ţi-ai terminat pedeapsa

moartea e una şi aceeaşi

numai că fiecare o trăieşte în felul său

bucurându-se astfel de inefabilul propriei creaţii