sâmbătă, 23 ianuarie 2016

cel ce se uită dormind


fiecare zi are gravat la căpătâi un nume şi o dată
şi dacă ai răbdare poţi vedea că tot pământul e plin de urmele trecerii lor
dar cei mai mulţi trec nepăsători călcând în picioare umbra unei temeri

somnul meu se rostogoleşte dintr-o infinitate în alta
legănându-mi gânguritul imberb
în speranţa că pleoapa va astupa toate gropile realităţii

ziua în care voi deschide ochii va fi punctul zero
ce va marca viaţa asta despărţind apele
aşa cum tăcerile se lasă despărţite de şirul cuvintelor

timpul se întinde lângă mine ostenit
caută-mă în cap ca să adorm

şi lumea încremeneşte uitându-se la cel ce doarme

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu