cel ce se uită dormind

fiecare zi are gravat la căpătâi un nume şi o dată

şi dacă ai răbdare poţi vedea că tot pământul e plin de urmele trecerii lor

dar cei mai mulţi trec nepăsători călcând în picioare umbra unei temeri

somnul meu se rostogoleşte dintr-o infinitate în alta

legănându-mi gânguritul imberb

în speranţa că pleoapa va astupa toate gropile realităţii

ziua în care voi deschide ochii va fi punctul zero

ce va marca viaţa asta despărţind apele

aşa cum tăcerile se lasă despărţite de şirul cuvintelor

timpul se întinde lângă mine ostenit

caută-mă în cap ca să adorm

şi lumea încremeneşte uitându-se la cel ce doarme