puţină linişte vă rog

artificii, pocnitori, toasturi, sărutări, îmbrăţişări

trecerea pragului un ritual pe care-l ţinem după cum putem

fericiţi că viaţa-i o tornadă, o tarantellă

care nu ne lasă să ne tragem sufletul între doua dureri

ritmul ei se strecoară, otrava săgetându-ţi zilele

până când uiţi să priveşti, să asculţi, să respiri

şi cortina cade sfâşiată

linişte caldă

viaţa îşi trăieşte uimirile

departe, tot mai departe şi mai departe