aşadar norocul ţi-a surâs?
cartea s-a ascuns temătoare sub braţul meu
încercând să scape de tumultul străzii
norocul şi-l face omul cu mâna lui
parcă aşa spune vorba aceea veche de când lumea
dar cine îşi mai aduce aminte de ce spune lumea
eu eram omul carte ascunzându-mă de mine însumi
departe de rătăcirea acestei lumi şi de pustiirea cuvântului
despărţind ca o punte trecutul fără urmă de viitorul fără
umbră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu