singurătatea ca o jerbă de lumină

dimineaţa se strecoară-n pat luându-mă în braţe

negre sunt urmele visului pe pleoapă

şi umedă liniştea din zori

orele se apropie de pat şi te ajută să te ridici

una îţi pune papucii

alta îţi leagă halatul de casă

şi-încet, încet îţi faci încălzirea cu ele

drumul de la pat la cana de cafea

drumul zilei către seară printre frânturi de ziare

şi drumul nopţii către alte vise

timpul comorilor neatinse

e doar o cinematecă

închinată filmului mut