portret

sunt asemeni deşertului

continuă mişcare şi zbucium lăuntric

o umbră fără urmă

timpul nu mă atinge,

iar ziua nu-mi aparţine

mă prefir sub privirile voastre

vă port paşii cu grijă să nu-i rătăcesc

toate gândurile vi le aştern în cuvinte

înşirate rânduri, rânduri

zidindu-le la temelia rostirii

cerul mă oglindeşte

fără să-mi dea răspunsuri

vântul mă leagănă

adâncindu-mă-n uitare

soarele mă spală-n lumină

limpezindu-mi somnul

iar noaptea îmi mângâie aripile

dezlegându-mi zborul

am şters urma zilei de ieri

am spulberat umbra zilei de mâine

şi-mi dorm visul pe pragul zilei de azi