să nu îţi faci cuvânt cioplit

să-ţi iei singurătatea ajutor

şi să începi să sapi la temelia cuvântului

să-i afli rădăcina-adânc înfiptă

în patima-nceputului făr' de-început

deschizi gura dar urletul se surpă în sorbul gâtlejului

ridici pumnul dar osul se năruie îngropându-te

eşti pierdut în părticele înmiresmate

ca toate tăcerile şi uitările

la început am fost cuvânt, dar tăcerile muşcau adânc din carne

apoi am ajuns strigat, măcinat de toate îndoielile

m-am aruncat urlet în tărie smulgând val de ceaţă zilei

iar acum sunt amintirea sau doar amăgirea că m-am auzit şoptit