iarnă si pictură

Fericire și pictură

Pătrunde-mi răceala cu lumina și căldura ta

Lasă-mă să-ți mângâi umbra cu urma degetelor 

Lasă-mă să-ți respir moliciunea viselor

Și când crezi că sunt gata, pictează-mi amăgirea formelor

Colorează-mi răsuflările cu trăirile tale

Pictează-mi sufletul cu văpaia ochilor tăi

Clădește-mi trupul cu mireasma mâinilor tale

Și cu o ultimă zvâcnire de penel

Termină-mă, tablou în galeria amintirilor

Sau aruncă-mă în focul abandonatelor dureri

Fă orice,

Numai nu mă lasă neterminat

Ultima zăpadă

Vara e un îndemn al bucuriei și răsfățului

Dar pregătește-te și-așteaptă cu înflăcărare iarna

Las-o să-și rezeme fruntea, limpezindu-ți sufletul

Bucură-te de fiecare zăpadă ce se-așterne sub pașii tăi

Fericită că te poate simți, stăpân și iubit

Ea știe că-i trecătoare

Și va pieri strecurată de fibră pământului

Dar bucuria de-a se dărui

O face să sclipească

Sărută ultimul fulg ce te mângâie

Și promite-i că vei aștepta

Următoare zăpadă

Pentru că, orice ai spune

Iarna nu e urâtă