numele meu e scris din memorie

cândva, o parte din mine căuta să se strecoare în lume

încă nu găsisem poarta și mă jucam cu literele desenând cuvinte

desenam și ștergeam, desenam și ștergeam, fără a alege nimic din ceea ce ar fi putut să mă reprezinte

desenam poezie și frunzele veneau să șteargă totul, galbene, obosite,

lipsite de bucuria verdelui apus între un solstițiu și un echinoțiu

apoi desenam câmpie și pământul se turtea lipie

luându-mă punct fix într-o mișcare amplă și completă de revoluție

încât nici acum nu înțeleg cum de sunt atât de diferit și nostalgic

am desenat și o mare, cumva din memorie pentru că nu văzusem niciuna

și valurile veneau unul după altul lingându-mi picioarele

așa cum numai căței pofticioși mai ling câte un os plin de măduvă

sperând să-l poată sfărâma, dar eu mă țineam tare

și-am desenat atât de multe lucruri că degetele mi se toceau

lăsând în urmă praf de stele și nisip de aur

așa cum numai unui Greucean îi mai putea fi dat

dar într-un sfârșit am reușit să mă strecor

și lumina m-a pălit în moalele capului

acolo unde ascunsesem toate amintirile

și cu prima palmă primită

am început să izvorăsc și toate cuvintele, toate amintirile

curgeau tumultos la vale

ducând bucăți de timp, de memorie, de-a valma

până când am secat complet

sub greutatea unei stânci numită popular viață