ca o geneză

la început, din neantul nepătruns limanul indoieli de el a fost ajuns

o blândă răsuflare vesteşte-un  prim cuvânt...

la început, a fost cuvântul

şi acesta plutea liniştit pe marea-ntindere a tăcerilor

dar pentru că preaplinul nu-i dădea pace revărsându-se

a scos din carnea sa nume,

şi primul nume a fost al lui îmbrăcâcndu-l

şi a văzut că este bine şi s-a bucurat

apoi în alt nume a-mbrăcat curgerea şi i-a spus timp

în altul a-mbrăcat nefiinţarea şi i-a spus infinit

şi pentru a le împlini pe toate cuvântul năştea noi nume

îmbrăcând totul cu lumină, culori, tării şi viaţă

şi pentru că viaţa

nu putea să cuprindă atât de multe

a scos alte nume despărţind cerul de pământ, pământul de ape

apele de moarte şi moartea de spaimă

şi numele îmbrăcau pământul cu iarbă şi cerul cu nori

şi norii aduceau ploaie

şi seminţele germinau născând nevoia de alte nume

nume de fiinţe, nume de dorinţe, nume de visări nume de trăiri

şi mai presus de toate a aşezat pe tronul rostitelor

iubirea.

iubirea cu toată dulceaţa, durerea şi suferinţa

pentru ca astfel toţi să o cunoască şi să-i respecte puterea

şi a fost noapte peste cuvânt şi peste ape şi peste viaţă

dar iubirea a biruit de fiecare dată

alungând spaime

şi întunericul