luni, 31 august 2015

fără



credeam că am şi eu o ţară căreia să-i aparţin
sau poate că numai am crezut că aparţin şi eu unui loc
pădurile s-au plictisit să aştepte-n prag
sau poate că au fost momite cu vorbe goale
şi pleacă pe rupte
nici râurile nu mai sunt ce-au fost
acum sunt purtătoare de gunoaie, de inutil şi de tristeţe
şi pentru că rădăcinile încă dor
ne smulg cu totul din pământ, goi fără suflet şi fără port,

frunze strivite, potrivite pentru rigole străine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu